Incadrată în partera de sud a Transilvaniei şi în partea de sud-est a oraşului Braşov (reşedinţă de judeţ), comuna Vama Buzăului este una din cele mai frumoase aşezări ale acestui ţinut.

Nu puţine sunt însemnările despre atestarea acestui lucru iar ca o întărire a celor spuse până în prezent ne stau ca martori locuitorii acestor meleaguri.

* strabatuta drumului judetean DJ103A
* în valea dintre munţii Întorsura Buzăului şi Ciucaş - Zăgan

* cuprinsă între 47' 27" şi 45' 45" lat nor. si 25' 59" si 28' 14" long.est.

* In nord este mărginită de - Depresiunea Întorsura Buzăului

- Orasul Intorsura Buzaului

* In est se sprijină pe - Munţii Siriului-Tătarul Mare (1860 m)

- Tătarul Mic (1415 m)

* In sud, vest este strajuită de un lantul montan format de Masivul Ciucas
* este situată la o alitudine medie de 800 de metri, respectiv în partea din aval 740 m iar la finele satului Vama de Sus şi Dălghiu 820 m
* Populaţie 3.377
* Suprafaţă 156,63 km patrati
* Sate Vama Buzăului, Buzăiel, Acriş, Dălghiu

* În Vama Buzăului se practică: activităţi forestiere, creşterea animalelor, agroturismul şi ecoturismul.

* are un centru bipolar, ea având într-un loc grupate: primăria, poliţia, şcoala generală-clasele I-VIII, cooperativa de credit, căminul cultural, biblioteca şi biserica iar puţin mai jos este situat centru economic compus din: complex (mini market, bufet-bar, magazin mixt, brutărie, moară dispensar uman şi veterinar, poştă şi fostu centru de colectare a laptelui.

* Şcolala generală este situată în centrul comunei ea având în componenţă încă trei şcoli cu clasele I-IV plus grădiniţă, dispersate pe raza satelor componente. Aceste şcoli sunt rampa de pornire pentru tinerii comunei, ele de-a lungul timpului dând câteva exemple de oamenii care au ridicat nivelul cultural şi social în acest mediu rural.

* Din punct de vedere al dotărilor de infrastructură localitatea Vama Buzăului dispune de aducţiune de apă potabilă, energie electrică, telefone fixă şi mobilă, urmând a fi introdusă canalizarea şi gazul metan.

Vama Buzăului dată fiind statutul oficial de vamă între Transilvania şi Ţara Românească, obişnuia să ofere locuri pentru înoptare, masă şi alte servici contra cost. La început această cazare a avut rol de odihnă în timpul lungilor călătorii. Destinaţiile de cazare erau în hanuri sau în gospodariile cu mai multe camere. Cu timpul cazarea în gospodariile ţărăneşti a luat amploare şi s-a ajuns ca în zilele noastre să servească şi pentru petrecerea timpului liber. O mare parte din oamenii de la oraş petrec concediile în mediul rural, apelând le pensiunile agroturistice.

Faptul că localitatea este situată la poalele Munţilor Ciucaş,(cu renumitele Tigai si multi sfinxi), că drumul de acces este în stare bună şi că pe această zonă nu este un trafic rutier intens (localitatea nefiind situată pe un drum naţional s-au eupopean), găsim confirmarea că putem da toată atenţia acestei zone pentru dezvoltarea unui turism viabil, prosper şi de lungă durată. Demersurile făcute până în prezent de ANTREC (Agenţia Naţională de Turism Regional Ecologic şi Cultural) şi de către asociaţia locală TRANS-SILVA ( asociaţie locală) au început să prindă contur, înlesnind dezvoltarea proiectelor locale pentru noi oportunităţii.

După catalogul ANTREC sunt consemnate din anul 2000 ca funcţionând 15 gospodării care practică agroturismul. Aşezarea pitorească, în care este situată vatra satului, hărnicia locuitorilor şi mediul antropizat de aceştia sunt atribute propice dezvoltării turismului rural cu o infinită suită de produse naturale, de servicii şi activităţi de divertisment inedite.

Familiile aparţinătoare localităţi şi-au construit case cu un număr mai mare de camere decât au ei nevoie, astfel prin micile modificări aduse în interior şi în exterior cazarea turiştilor se poate face în condiţii optime.

După secolul XII, o dată cu dezvoltarea cetăţii Braşovului şi creşterea activităţii comerciale, trecatoarea Tabla Buţii sporeşte mult în timp. Denumirea de Tabla Buţii derivă din acea perioadă, în înşeuarea largă dintre masivii Ciucaşului şi Siriului, făcându-se transferul băuturilor româneşti în butiile comercianţiilor Braşoveni.
La numai 7-8 kilometri de comună este �vatra paleolitică�de la Cremenea unde în anii 1930-1937 arheologul N. Petrişor a găsit numeroase vestigii paleolitice din silex-cremene. Pe teritoriu comunei, în Valea Fetii-Strâmba s-au gasit urme de locuire din neolitic. Locuirea zonei este atestată şi în perioada romană: drumul pavat cu piatră în stil roman de la Sărămaş-Întorsura Buzăului, iar în anul 1837 când sa săpat şoseaua spre Buzău, la Siriu, s-a descoperit un depozit cu lingouri de aur având imprimate ştanţe romane.
Din timpuri străvechi, din zorii civilizaţiei, locuitorii de pe cele două clinuri ale munţilor au simţit nevoia comunicării. Aceasta s-a petrecut şi în zona Buzău-Teleajen, prin cele două trecătorii: iniţial pe coama estică ce întovărăşeşte Teleajenul trecând prin pasul Tabla Buţii, iar ulterior şi prin Poiana Tohanilor.
În secolul al XIII-lea prin trecătoarea Tabla Buţii se făcea legatura între Ţara Românească şi Transilvania, punct unde s-a construit de către cavalerii teutoni cetatea Cruceburg, folosită ca bastion de apărare şi punct vamal de graniţă. Tot prin aceste locuri au trecut de-a lungul timpului şi oaspeţi nepoftiţi: tătari, turci, s-au alte neamuri de oamenii, aceştia rămânând în memoria locuitorilor prin diverse denumirii ale împrejurimilor: Muntele Tătaru,Vârful lui Crai, Drumul Nemţesc, Beldi Plai, Festung etc. În anul 1599 domnitorul Munteniei Mihai Viteazul traversează trecatoarea Tabla Buţii, cu grosul oştirii sale, odihneşte în Vama Buzăului şi pleacă mai departe spre Braşov-Făgăraş-Sibiu, unde va susţine memorabila luptă de la Şelimbăr, confruntare ce i-a deschis drumul spre Alba Iulia.
După anul 1699, când Transilvania a intrat sub dominaţia Imperiului Austriac, vama comercială a fost coborâtă la intrarea în localitatea Vama Buzăului.Vama dintre Transilvania şi Ţara Românească va funcţiona aici până după anul 1839, când s-a deschis un punct de graniţă vamal, tot pe Valea Buzăului, la Siriu.
Localitatea Vama Buzăului pastrează vestigii care vorbesc despre istoria locului cu dărnicie: ruinele cetaţii Cruceburg din Tabla Buţii, ruinele unei biserici catolice, ce a servit ca loc de cult pentru slujbaşii catolici ai oficiului vamal şi clădirilor anexe din Sec. XV-XVI ale acestei instituţii. De un deosebit interes sunt cele �7 Festung-uri� (întăriri), în genul taberelor militare, amplasate în trecătoare, la intrarea în localitatea Vama Buzăului dinspre graniţa cu Ţara Românească.
Primul război mondial aduce în atenţia istoricului această zonă de graniţă a Carpaţilor de Curbură. La Tabla Buţii s-au dat lupte grele între trupele României şi armata ausrto-ungară în tentativa de a ocupa, Transilvania prin Ţara Bârsei. Despre sacrificile făcute în primul război mondial ne vorbeşte Cimitirul Eroilor amenajat în data de 16 August 1916 chiar în trecătoare. Pană în 1918, în timpul stăpâniri austriece localitatea Vama Buzăului împreună cu împrejurimile, satele vecine: Întorsura Buzăului, Sita Buzăului şi Barcani formau �Buzăul Ardelean� sau �Satele Buzae�.
După terminarea ostilităţilor şi sfârşitul primului război mondial treptat lucrurile încep să se aşeze în noua organizare statală a României Mari. Oamenii locului din totdeauna, dar mai ales de acum încolo şi-au asigurat existenţa prin agricultură, creşterea animalelor, prelucrarea pielăriei, exploatarea şi prelucrarea lemnului. În perioada interbelică exploatarea masivă a pădurilor din zonă a facut necesară asigurarea transportului spre centrele de prelucrare şi desfacere a acestui material. În acest scop s-a construit o linie ferată-îngustă din Vama Buzăului pe versantul nordic al lanţului Carpatic, prin pasul Boncuţa, la Măneciu-Prahova. Pe acest traseu pitoresc circula �mocăniţa�cu lemne, cherestea, grâne şi alte materiale care asigură �trocul�, mulţumind astfel oamenii din ambele capete ale acestei linii ferate.
În perioada comunistă populaţia din zona studiată nu a fost atat de mult afectată economic datorită faptului că localitatea nu a fost colectivizată. În această etapă dificilă mulţi locuitori erau nevoiţi să facă naveta în oraşul Braşov, pentru asigurarea unui loc de muncă. După anul 1989 în urma restructurărilor din uzine mulţi muncitori au renunţat la navetism, urmând o perioadă de decadere economică. Dar în scurt timp lucrurile au început să revină la normal, oamenii au început să-şi gasească noi alternative pentru asigurarea veniturilor, pentru viaţa de zi cu zi. Astfel ei s-au axat pe dezvoltarea agriculturii, înfiinţarea fermelor mici, prelucrarea lemnului, şi nu în ultimul rând înfiinţarea pensiunilor turistice şi agroturistice.