Municipiul Sacele este situat în partea de sud-est a Judetului Brasov , în imediata vecinatate a Municipiului Brasov (15 km fata de centrul Municipiului Brasov) fiind strabatut de DN1A (Brasov - Valenii de Munte - Predeal) si de DN1 (Bucuresti - Brasov , principala artera nationala).

Între Municipiul Sacele si Municipiul Brasov exista relatii strânse de colaborare în diverse domenii : cooperare între unitati economice , forta de munca ce se deplaseaza zilnic din Sacele spre Brasov si invers , acces la anumite facilitati de transport , de cultura , sanatate si învatamânt ale Municipiului Brasov.

Legatura municipiului Sacele cu Brasovul este asigurata printr-o retea de autobuze care efectueaza zilnic 120 de curse dus-întors.

Cadru Natural
Municipiul Săcele este poarta de acces spre două masive muntoase : Ciucaş şi Piatra Mare.

Turiştii pasionaţi de drumeţii montane şi iubitorii sporturilor de iarnă vor găsi aici peisaje deosebit de atractive şi condiţii adecvate pentru practicarea unor sporturi (parapantă , pârtii de schi şi sărituri , telescaun)

Munţii Piatra Mare sunt caracterizaţi printr-o mare diversitate a configuraţiei reliefului.
Masivul Ciucaş este unul dintre cele mai frumoase şi atrăgătoare ţinuturi cu un aspect impunător.

Spre Munţii Piatra Mare se poate merge dinspre Săcele pe 7 trasee. Pitorescu traseelor este dat de existenţa a numeroase văi (Valea Gârcinului , Valea Baciului , Valea Cernatului , Valea Morii) şi alte obiective de interes peisagistic ( Peştera de Gheaţă , Piatra Scrisă , Prăpastia Ursului , canionul \\\" 7 Scări \\\" - in imaginea de sus, cheile şi cascada în roci calcaroase Tamina , vârful Piatra Mare).

Cabana Bunloc , situată pe traseul spre Munţii Piatra Mare , este în raza municipiului Săcele şi de aici se poate urca folosind telescaunul.

Se pot practica sărituri cu parapanta , pe trambulina artificială - singura din ţară ; de asemenea , există 3 pârtii de dificultate medie (Pârtia Baciului , Pârtia Bârsei , Plaiul Mocanilor).

Municipiul Săcele este de asemenea poarta de acces spre Masivul Ciucaş dinspre judeţul Braşov , prin pasul Bratocea , zona de agrement Babarunca fiind în perimetrul administrativ al municipiului Săcele. În drumul spre cabana turistul va întâlni în cale popasul Brădet, precum şi un restaurant recent construit.

De asemenea, Poiana Angelescu (in imaginea de jos) - unde se află un restaurant amenajat în stil tradiţional este locul unde au loc sărbători locale , constituind de asemenea un loc de recreere adecvat.

Munţii Postăvaru şi Piatra Mare, cunoscuti împreuna şi sub denumirile de Muntii Timişului sau Muntii Bârsei, sunt situati în Carpaţii de Curbură, în sudul întinsei depresiuni intramontane a Braşovului. Aceşti munţi şi-au căştigat un binemeritat renume prin peisajul armonios şi original, prin pârtiile lor de schi cu grade variate de dificultate, prin calitatea deosebită a dotărilor turistice şi, nu în ultimul rând, prin poziţia lor în apropierea municipiului Braşov, în cadrul uneia dintre cele mai cunoscute regiuni turistice din România Culoarul Văii Timişului traversează oblic partea centrală a acestor munţi separând în nord-vest Munţii Postăvaru şi în sud-est Munţii Piatra Mare, care prezintă numeroase asemănări în alcătuirea reliefului şi în etajarea climei şi a vegetaţiei.

Munţii Postăvaru şi Piatra Mare sunt caracterizaţi printr-o mare diversitate a configuraţiei reliefului, care reflectă alcătuirea lor geologică variată. În cuprinsul acestor munţi, cu altitudini sub 1850 m (Postăvaru, 1800 m; Piatra Mare, 1843 m), se Intâlnesc într‑o îmbinare armonioasă vârfuri semeţe şi creste zimţate, măguri rotunjite şi culmi prelungi, depresiuni pitoreşti, chei, abrupturi cu microforme spectaculoase. Muţii Piatra Mare au Înfaţişarea unei culmi alungite şi asimetrice, cu altitudinea maximă de 1 843 m în vârful cu acelaşi nume, situat în partea lor sudică. Linia celor mai mari înălţimi corespunde unei succesiuni de vârfuri ca Piatra Mică ( 1814 m), GâtuI Chivei (1839 m), Bechia (1399 m) separate de înşeuări adânci. În partea nordică altitudinile sunt mai coborâte şi se mentin între 800 şi 1000 m în culmile Highig, Plopig, Brădet si Mărdăgău cu aspectul unor cupole sau al unor vârfuri izolate Versantul estic, spre Valea Gârcinului, este abrupt, fiind parcurs de trasee turistice rare, cu un grad de dificultate ridicat, inaccesibile iarna. Partea vestică a muntelui este fragmentată în numeroase culmi înguste şi alungite, separate de văl adânci.

Vegetaţia şi fauna. Vegetaţia este etajată în conformitate cu diferenţierea pe verticală a condiţiilor fizico-geografice. Pădurile de fag, corespunzătoare etajului montan inferior, ocupă suprafeţe restrânse in nordul şi vestul Munţilor Postăvaru şi Piatra Mare. Cea mai mare parte a acestor munţi este acoperită de pădurile de amestec alcătuite din brad (Abies alba), molid (Picea abies) şi fag (fagus silvatica). Pădurile de conifere sunt situate in partea inaltă a muntelui + cele de brad între 900 gi 1300 m, iar cele de molid mai sus Culmile Postăvarului şi Pietrei Mari, la altitudini de peste 1700 m, corespund pajiştilor subalpine şi vegetaţiei de stâncărie. Pajiştile şi fâneţele de pe locul păidurilor defrişate au o extindere mai mare în Muntii Poienii Braşovului şi în nordul Pietrei Mari şi au un aspect reconfortant datorită marii lor diversităţi floristice.

Suprafata si Relief
Municipiul Sacele se întinde pe o suprafata de 32.000 ha.
Este strabatut de râul Tarlung acesta constituind si principala sursa de apa potabila si industriala pentru municipiul Brasov si municipiul Sacele.
Ocupând extremitatea sudica a Depresiunii Bârsei, cca 10% din suprafata municipiului Sacele se caracterizeaza printr-un relief plan sau usor ondulat, cu soluri fertile, favorabile culturii plantelor agricole.

Restul teritoriului se situeaza în zona de munte, unde se întâlnesc toate formele geomorfologice caracteristice : câmpia piemontana, colinele piemontane Ciucas si ale muntilor Bârsei, precum si culmile înalte ale acestor munti.

Astfel, specific orasului este existenta pe teritoriul sau a câmpiei (2881 ha teren arabil) cât si a dealurilor(3070 ha fâneata) si a muntilor (21.152 ha padure si 3483 ha pasune).

Orasul Sacele a fost construit administrativ în anul 1950 din teritoriul primelor 4 din cele 7 comune sacelene : Baciu, Turches, Cernatu, Satulung, Tarlungeni, Purcareni, Zizin.

Sacele a fost declarat municipiu în data de 6 iunie 2000.

raditie si Istorie

Istoria municipiului Săcele este strâns legată de cea a Ţării Bârsei , vatra de geneză şi continuitate a poporului român. Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul actual al municipiului au dus la descoperirea unor aşezări dacice.

După jumătatea secolului al XI-lea , când formaţiunile statale intră în stăpânirea regatului maghiar , satele săcelene sunt menţionate în izvoarele vremii cu termenul de \\\"septem villae valacheles\\\".

Prima menţiune documentară este actul emis la 16 mai 1366 de Ludovic I de Anjou , regele Ungariei prin care dăruieşte unui curtean al său , comitele Stanislav , cu drept de moştenire , posesiunile din Ţara Bârsei , Satulung , Cernatu , Turcheş , Baciu , care se află între Timiş şi Tărlung.

Denumirea de Săcele apare pentru prima dată în scrisori ale lui Vlad Călugăru , domnul Ţării Româneşti (1482 - 1495) către magistratul oraşului Braşov.

Cei mai vechi locuitori ai acestui ţinut au fost mocanii săceleni a căror ocupaţie de bază - oieritul , este atestată documentar în numeroase acte oficiale . Mocanii aveau o situaţie materială înfloritoare (săcelenii deţineau mii de oi , cele ţapte sate sacelene fiind printre cele mai bogate localităţi) şi o viaţă culturală activă ; ei au fost creatori de doine şi mioriţe şi întemeietori de biserici.

Ţinutul celor şapte sate a dat Ţării 10 academicieni.
Mocanii săceleni , prin procesul de transhumanţă au constituit un admirabil element de unitate şi coeziune naţională , contribuind la menţinerea raporturilor între provinciile româneşti.
De la mocanii săceleni s-au păstrat unele obiceiuri , sărbători (Sântilia , Balul Plăcintelor) precum şi elemente de port şi arhitecturale (poarta mocănească - a doua imagine de sus in jos).

Cândva la cumpăna secolelor XIII-XIV s-a stabilit în zona Săcelelor o populaţie maghiară însemnată. Etnografia maghiarilor numiţi şi ceangăi păstrează o serie de elemente autohtone străvechi dar şi elemente asimilate în urma convieţuirii cu românii şi saşii.

În Muzeul Ţării Bârsei filiala Săcele se află conservate elemente specifice săcelene (stâna de oi , teasc pentru făcutul caşului , interioare din locuinţe cu specific mocănesc şi ceangăiesc).